”DIAVOLUL NU S-A NĂSCUT CU COARNE, I LE-A PUS FEMEIA”

Când dorinţa depăşeşte graniţele şi îşi caută satisfacţia, se transformă în poftă, pe care noi o numim ispită. Aceasta are diferite forme: omul de afaceri înșeală cu taxele, iar femeia – prin însăși natura ei. Scrierile biblice susțin că femeia este o mare ispită care-i prinde pe oameni, în special pe bărbați, în cursa păcatului. La fel cum Eva nu s-a putut împotrivi tentației de a mușca din ”mărul discordiei”, femeia se remarcă prin forța înșelătoare a dorințelor trupești care exercită o atracție puternică asupra minții fiecărui mascul. Deseori, acest lucru asigură un argument foarte isteț al bărbaților, care condamnă femeia ca fiind cea care instigă mereu și provoacă la păcatul trupesc.

 

Un adevăr interesant cu privire la ispită este că ne asaltează întotdeauna mai întâi mintea. Toate procesele alegerii, liberei voinţe şi deciziilor se află în misterioasa substanţă cenuşie a creierului. Așadar, când ne aflăm în fața săvârșirii unui păcat, alegerea mereu ne aparține. Tentația de a păcătui prinde viață când femeia – problema traumatică a ispitei, intră pe teren. În acest sens, subliniem câteva idei din scrierile biblice care surprind forța dominatoare a femeilor.

”Și am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laț și mâinile ei sunt cătușe. Limba ei dulce înmoaie oasele. Înșelător este farmecul ei și deșartă e frumusețea ei. Nu da puterea ta femeilor!”, zice Ecleziastul.

Despre păcatul infidelității, cu o adresare către bărbați, Biblia spune: ”Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiș are gust mai bun! Dar tu bea apă din puțul tău şi din pîrîiaşele care curg din izvorul tău. Nu te uita la femeia lingușitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, dar la sfârșit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri”.

”Inel de aur în rîtul porcului, așa este femeia frumoasă și fără minte! Iar bărbatul precum o pasăre ce grăbește spre laț şi nu-și dă seama că acolo își sfârșește viaţa”.

”Şi de vor aduna bărbaţii aur şi argint şi tot lucrul frumos, când văd o femeie frumoasă la chip şi la frumuseţe, pe toate acestea lăsându-le, la ea caută şi cu gura căscată privesc la ea, şi toţi pe ea o aleg mai mult decât aurul şi decât argintul şi decât tot lucrul frumos”.

”Lasă omul pe tatăl său, care l-a hrănit, şi ţara sa, şi se lipeşte de femeia sa. Şi cu femeia lui îşi dă sufletul şi nu-şi mai aduce aminte nici de tatăl său, nici de mama sa, nici de ţară”.

”Oare nu trudiţi şi osteniţi, şi toate le aduceţi şi le daţi femeilor, şi ia omul sabia sa, şi iese la drumuri să tâlhărească şi să fure, şi plutesc pe mare şi pe fluvii.
Şi pe leu vede şi în întuneric merge, şi ceea ce fură şi răpeşte şi jefuieşte, iubitei aduce?
Şi mai mult iubeşte omul pe femeia sa, decât pe tatăl său şi pe mama sa”.

”Şi mulţi şi-au ieşit din minţi din pricina femeilor şi au ajuns robi
pentru ele. Şi mulţi au pierit, au greşit şi au păcătuit din pricina femeilor. Şi din acestea se cuvine să ştiţi voi că femeile vă stăpânesc”.


Комментарии:

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован.