EFECTELE FEMEII DOMESTICE

Multe dintre femei se fac indispensabile de dragul sentimentului de plăcere și orgoliu, pentru a-și satisface propriul ego, sau pentru a pretinde la dragostea și atenția partenerilor. Fiindcă își dau seama de aceasta decât după mult timp, reprezentantele sexului frumos „își sapă singure groapa”. Nu vă mai cocoliți soții, copiii! Mai cu seamă bărbații, ei nu trebuie răsfățați!

O femeie se poate dedica altora din generozitate și din dragoste, dar, facându-i să devină dependenți de ea pentru toate lucrurile mărunte din viață, nu va face altceva decât să-și dăuneze și ei, și lor. Este demn de milă să vezi un bărbat adult care nu știe unde îi sunt hainele, care nu știe să pregătească o valiză ori cina, sau care nu știe să rezolve problemele casnice cele mai simple. Dacă circumstanțele silesc un astfel de bărbat să trăiască de unul singur, el se va simți cu totul pierdut și confuz, și se va mulțumi cu orice femeie care îi va satisface nevoile.

Copiii crescuți de mame care fac totul pentru ei nu devin niciodată autonomi și siguri de sine. Personalitățile lor nu se dezvoltă în mod corespunzător, ei nu învață niciodată să ia decizii de capul lor și tind să fie lipsiți de vlagă și nesiguri. Rezultatul final este că toți aceștia suferă, în special femeile. Femeia nu trebuie să se poarte ca o servitoare față de familia sa, ci trebuie să facă în așa fel încât ceilalți să realizeze care le sunt datoriile și responsabilitățile. Acest proces trebuie să se producă în mod lent și amiabil, discret și cu diplomație. Metode prea bruște și grosolane, sau o schimbare neașteptată de comportament, pot determina reacții dure și pot da naștere unei atmosfere conflictuale în familie.

În multe societăți antice, obiceiurile și ritualurile protejau femeile. De exemplu, în India, femeia locuia separat pe durata menstruației și nu îndeplinea munci domestice. Astfel, i se oferea timpul necesar pentru a se reface după stresul fizic al menstruației și se bucura de câteva zile „de vacanță” de la muncile ei fizice obișnuite. Existau ceremonii și reguli similare și pentru femeile însărcinate. După naștere, femeia nu muncea timp de 40 de zile, pentru a-și recăpăta forțele.

O dată cu trecerea timpului însă, aceste ritualuri antice s-au pierdut. Trebuie să inventăm noi ritualuri pentru a scăpa femeia de sub jugul domestic. Este adevărat că doar o femeie, o mamă, o soție, o bunică poate aduce echilibrul, bunăstarea și armonia în casă, dar este un blocaj mintal să o considerăm prizoniera casei. Ea are nevoie de momente de relaxare, trebuie să aibă și hobby-uri și să îndeplinească munci sociale, să investească timp pe plan profesional, în loc să se dedice 24 de ore pe zi familiei. O situație în care femeia nu va avea recreații înafara mediului domestic, se poate solda cu diverse indispoziții, sentimente de subjugare, declin sau regres. Iar cu o sănătate șubredă și un comportament irascibil, femeia va deveni o problemă pentru toți cei din preajma ei.

De multe ori bărbații se întreabă de ce consoartele lor și-au pierdut entuziasmul pentru sex pe care îl aveau altădată. Ei nu înțeleg că, atunci când o femeie se ocupă doar de treburile gospodărești, frumusețea ei se ofilește cu repeziciune și dorința ei sexuală scade.


Комментарии:

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован.