LENEA — O PREDISPUNERE GENETICĂ CONFIRMATĂ DE SPECIALIȘTI

”Leneșul întinde mâna în blid și n-are putere s-o ducă la gură”, spun scrierile biblice. De câte ori vă simțiți lipsiți de energie sau chef pentru activități ce presupun efort fizic? Probabil mai mulți dintre noi au experimentat această stare continuă de letargie inexplicabilă, când preferăm să lăsăm lucrurile de azi pe mâine, să rămânem inactivi în fața televizorului, navigând pe internet sau pur și simplu lenevind în pat. Chiar dacă sindromul de lene ca și diagnostic nu are încă o bază științifică, acesta este un nou concept luat în considerare de specialiștii americani în psihodiagnoză, referindu-se la pasivitatea, starea de reverie și lentoarea unor persoane care duc un stil de viață sedentar.

Din considerente biologice, este firesc ca omul să-și conserve energia, astfel încât să o poată folosi atunci când are nevoie de hrană sau să se apere. Odată ce omul și-a pierdut rolul ancestral de vânător, când îşi urmărea prada sau trebuia să fugă din calea pericolelor și avea nevoie de perioade de inactivitate ca să-şi refacă energia, această adaptare la mediu se întoarce în detrimentul lui. Confortul vieţii moderne nu mai oferă motive la fel de puternice pentru a folosi energia acumulată. Astăzi, lenea nu mai este un mecanism de supraviețuire, ci îl transformă pe om într-un animal ridicol de comod, iubitor al somnului care trăiește în nepăsare”, consideră Daniel Lieberman — biolog evoluţionist în cadrul Universităţii Harvard.

Într-un articol pentru Harvard Magazine (http://harvardmagazine.com/2016/09/born-to-rest), Lieberman a ajuns la concluzia că omul modern este predispus să fie leneş din cauza acestor caracteristice biologice, în care organismul a fost construit pentru schimbul permanent între momentele de activitate intensă şi de inactivitate pentru refacerea rezervelor de energie, dar pentru un mediu în care hrana (aportul caloric) este limitat, nu într-un mediu înconjurător ca cel de azi, când trăim într-o abundenţă alimentară.

Profesorul subliniază că această predispoziţie spre conservarea energiei este încurajată de faptul că în prezent avem acces infinit mai simplu la rezerve de hrană, deci la un surplus de calorii pe care nu-l mai putem elimina, iar ca urmare au apărut toate complicaţiile de sănătate pe care le cunoaştem, de la boli cardiovasculare, diabet şi alte afecţiuni corelate cu obezitatea şi lipsa de activitate.

Psihologii confirmă tendința oamenilor leneși de a deveni dependenți de modul lor de viață pasiv și neproductiv, care îi predispune la sedentarism. Cu toate că sindromul de lene nu este considerat a fi o tulburare psihică, Asociația Americană de Psihiatrie și-a anunțat intenția de a-l introduce într-o nouă clasificare a bolilor psihice, alături de alte diagnostice adaptate vieții moderne (dependența de internet, sindromul temperamentului exploziv intermitent sau sindromul hipersexualității).

Biserica creştină a stabilit lenea fiind unul din cele 7 păcate capitale. Pe lângă considerațiile științifice, scrierile biblice ne învață: ”Nu iubi somnul. Ca să nu ajungi sărac, ține ochii deschiși, numai așa vei fi îndestulat de pâine”.

În biblie se mai scrie că cei care trăiesc neorânduiala lenei ar trebui nici să nu mănânce: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănînce”.

Să biruim, așadar, lenea! Să nu cădem în mrejele ei ispititoare.


Комментарии:

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован.