NE FACEM ”PÂRTIE” ÎN RAI DACĂ ȚINEM POST?

Postul este o practică comună a tuturor confesiunilor creștine, ba chiar și altor religii, iar oamenii manifestă interese diferite pentru această practică. Fiindcă suntem în perioada postului Paștelui, este important să înțelegem adevărata esență a acestui ritual religios. Este disciplina postului o obligație pentru creștinul de rând? S-ar putea să nu avem pătrunderea spirituală pe care ne-o dorim, pentru că nu postim? Ne facem „pârtie” în rai dacă ne privăm de mâncarea care aduce plăcere? Este o mare amăgire! Când postești, nu e vorba că Hristos se împiedică de coada de pește sau bucata de carne care o mănînci. Ținerea postului ne schimbă pe noi, niciodată pe Dumnezeu.

 Ținerea postului poate stârni multe critici și controverse printre creștini. Mulți dintre noi postesc în mod demonstrativ prin a se înfrâna de la bucate din carne, ouă, lactate, etc., arătându-se drepți sau compensând practicarea deliberată a unui păcat. Preoții și învățăturile biblice însă ne îndeamnă să facem distincție între postul alimentar și cel spiritual. Ei susțin că în practicarea postului nu se pune accent doar pe lipsa mâncării „de frupt”, să nu confundăm acest fapt cu dieta. Duhovnicii nu neagă reținerile alimentare, dar cultivă și exemplifică atitudinea noastră de „foame spiriutală”, ne învață cum să renunțăm de bunăvoie la gustul plăcut al vieții, la ceva care ne este îngăduit, la deprinderi rele, patimi, nu doar la delicii culinare.

Postirea, așadar, este altceva decât înfometarea. Este un prilej de omorâre a voințelor și poftelor carnale, o disciplină a trupului, dar și o faptă de virtute și trezire spirituală. Atitudinea greșită zădărnicește postul, care nu necesită iubire sau milostenii din obligație și nici efort pentru a-i impresiona pe alții. Fiecare creștin decide în mod personal dacă ține sau nu post, aceasta fiind o chestiune personală și intimă, fără să știe ceilalți și fără atitudine de umilință din diferite motive igienice sau fizice.

Părinții duhovnicești încurajează postul care implică o schimbare de atitudine decât de regim alimentar, însoțit de dărnicie și rugăciune, căci funia împletită în trei nu se rupe ușor. Credința nu se măsoară în bucăți de carne, iar gura ar trebui să postească mai degrabă de sudalme și alte vorbiri rușinoase. Nu este de mare folos un post de dragul obiceiului, devenit rutină, ci doar unul motivat în care ar trebui să ne îndepărtăm privirea de la lucrurile lumești.


Комментарии:

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован.