Valentina BULIGA: ”Voi contribui ca femeile să se implice activ și să participe în viața social-politică a R. Moldova.”

Valentina Buliga, deputat în Parlamentul R. Moldova, Președinte al Comisiei Politică Externă și Integrare Europeană, Președinta Organizației de Femei a Partidului Democrat și ex-ministru al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a acceptat, fără să ezite, provocarea unui interviu altfel. În ciuda aparenţei, doamna deputat este o persoană deschisă şi relaxată, zâmbeşte mult, dar te ţine în priză, atentă la vorbele ei. Discuţia despre carieră se împleteşte cu cea despre familie, iar cele două sunt inseparabile.

Am descoperit un exemplu de dăruire, loialitate şi generozitate, o persoană care îşi iubeşte ţara şi care a avut mereu o atitudine respectuoasă faţă de semeni. Vorbeşte şi acum cu nostalgie despre locurile natale şi recunoaşte, cu tristeţe, că Horeştiul său a îmbătrânit înainte de vreme, ca multe alte sate din Moldova. Vorbim în continuare cu doamna deputat şi despre întâmplări şi amintiri. Despre femei în politică. Şi, inevitabil, despre politica dragostei!

Dna Buliga, la ce visaţi în copilărie, v-aţi gândit că veţi ajunge ministru sau deputat?

Ca orice copil aveam vise frumoase în ceea ce priveşte cariera, familia, copiii. Îmi doream să devin preşedinte de colhoz , era, de fapt, un vis al meu pe care nici acum nu pot să-l înţeleg, dar mă vedeam un lider, lider al colhozului Frunză, colhozul în care m-am născut şi care era condus de un gospodar, un om plin de putere, respectat de oamenii din sat. Îmi doream să fiu ca dl. Cerlat, care deja se odihneşte în pace.

Cum a evoluat viaţa dvs de la acel vis până la funcţia de deputat?

Cu adevărat viaţa îţi pune la îndemână, de multe ori, atât oportunităţi, cât şi greutăţi. După ce am absolvit facultatea de Farmaceutica a Institutului de Stat de Medicină din Moldova, nedorind să mă opresc la Chişinău cu familia (eram căsătorită deja), ne-am întors în raionul de baştină, la Făleşti, unde am muncit aproape 17 ani în farmaceutică, ocupând diferite funcţii. Nici la facultate şi nici în viaţă nu mi-am dorit să mă ocup cu politica, dar ulterior, ca prin vis, prin anii ’96-’97 am devenit fondatoarea Mişcării pentru Moldova Democratică şi Prosperă şi a trebuit să revin la Chişinău, la Ministerul Sănătăţii, iniţial în funcţie de şef de secţie, ulterior şef de direcţie, eliberată de comunişti în 2001. A urmat Institutul Naţional de Farmacie, apoi şef de direcţie Asigurări în Sănătate, la Compania de asigurări ASITO. În 2005 am devenit deputat în Parlamentul R.Moldova, preşedinte al comisiei Protecţie Socială, Sănătate şi Familie, iar din 2009 până în 2015 mi-am îndeplinit funcţia de ministru. Acum am revenit în Parlamentul RM cu noi forte și entuziasm, desi nu-mi închipuiam cum acest lucru se va întâmpla.

Nu a fost uşor, pentru că o femeie cu o carieră politică şi profesionistă trebuie să fie pregătită mereu, trebuie să fie ambiţioasă, curajoasă, să ştie ce vrea, să demonstreze că poate face. Cum se spune la noi, la moldoveni adesea, pentru a fi acceptată, femeia în politică trebuie să fie cu trei trepte mai pregătită decât un bărbat. Din acest motiv a fost nevoie de mult curaj şi perseverenţă pentru a ajunge aici, unde sunt.

Care au fost cele mai dificile decizii pe care a trebuit să le luaţi în viaţă?

Prima a fost decizia de a mă căsători. Recunosc, eram prea tânără şi, deşi îmi doream să am o familie, aveam totodată unele temeri – că e prea devreme, că nu vom avea unde trăi, ambii proveneam din familii modeste, cu părinţi de la ţară. Era, de fapt, şi o provocare, dar mi-am asumat riscul şi nu îmi pare rău deloc.

A doua, a fost implicarea în politică care, de asemenea, a fost o decizie complicată. Era un domeniu necunoscut, ştiam doar ceea ce citisem din cărţi, auzisem de la televizor, din realitate. Conştientizam că politica nu-i uşoară, dar îmi doream să pot şi eu schimba anumite lucruri, simţeam că pot acţiona altfel în ţara mea.

Acestea au fost de fapt cele două decizii mai dificile. În rest, mereu am fost o femeie curajoasă şi pot să-mi asum responsabilităţi, pot să muncesc, să încerc ceva nou!

Cum reuşiţi să îmbinaţi viaţa profesională cu cea personală?

Cred că una din realizările mele este faptul că am ştiut să-mi asigur echilibrul dintre activităţile mele sociale, viaţa profesională şi familie. Nu este uşor, dar am reuşit cu multă răbdare, curaj, pe alocuri înţelepciune, înţelegere din partea soţului şi a copiilor. Am avut mereu sprijin şi înţelegere din partea lor, poate de multe ori am regretat că am oferit prea puţin timp familiei, dar am ştiut să-mi reorganizez timpul astfel, încât să recuperez ceea ce am pierdut, de fapt, pe parcursul anilor… Şi am reuşit!

Cum decurg treburile casnice în familia dvs, aveţi stabilite reguli stricte?

Treburile casnice sunt, de fapt, un prilej de a mă odihni, indeferent cât am muncit în acea zi. De multe ori am spus şi, reiterez, că în familia noastră ştim să repartizăm atribuţiile şi responsabilităţile, pentru noi niciodată nu au existat delimitări clare sau hotare precum că un anumit lucru este o strictă responsabilitate a doar unui membru al familiei. Mereu am ştiut să ne ajutăm, să ne completăm – inclusiv copiii, pentru că i-am învăţat de mici să respecte, să asigure şi să menţină curăţenia. Într-o casă şi într-o curte este curat acolo unde se păstrează, nu unde se face curat.

Cum stau treburile la bucătărie? Aveţi timp de gătit?

La bucătărie, la fel, împreună. Adesea prietenele mă întrebau cum de am reuşit să pregătesc masa cu numeroase bucate şi dacă am angajată vreo casnică. Ideea este că noi, împreună cu copiii şi soţul, împărţeam de fiecare dată treburile astfel, încât reuşeam să ne încadrăm în timp şi să pregătim delicios. Este o mare responsabilitate ca atunci când inviți oaspeşii, gospodina să nu fie cu şorţul pe sine, dar deja pregătită şi bucuroasă de oaspeţii care au venit la timp.

Cu ce vă ocupaţi în timpul liber, aveţi un hobby?

Îmi place să mă odihnesc citind. Am început să recitesc unele cărţi pe care deja le-am citit, unele din ele poate le ţineam minte doar denumirile şi eroii principali. În şcoală eram într-o continuă competiţie cu colegii de a citi la viteză, acum însă prefer să fac şi unele concluzii, analize asupra a ceea ce citesc.

Grădinăritul este o altă preferinţă a mea, îmi place să îngrijesc florile. Poate mai puţin prefer să mă plimb prin parcuri, pentru că după o zi plină de evenimente îmi doresc enorm să mă reîntorc acasă, în sânul familiei.

Prin natura meseriei ştiu că aţi călătorit mult. Ce ţări v-au impresionat în mod deosebit?

Recunosc că nu sunt o mare amatoare a deplasărilor peste hotare, deşi este cert faptul că orice deplasare oferă mai multe posibilităşi să cunoști altă lume, altă viaţă, alte culturi şi alte tradiții. Fiecare ţară este frumosă în felul său, îmi place Italia, Marea Britanie, Germania, aceeaşi Turcie, prin farmecul şi tradiţiile sale. Să spun că-mi place mai mult o ţară decât alta cred că nu ar fi corect, pentru că orice ţară îşi are farmecul său.

Cum definiţi noţiunea „o femeie de succes”?

Femeia de succes este cea care crede în ceea ce face, depune mult suflet în activitatea sa, îşi asumă responsabilitatea pentru activităţile sale şi are o atitudine respectuoasă faţă de oameni, iar la nevoie mai este şi curajoasă.

Din experienţa dvs, cât de important este aspectul fizic în activitatea profesională?

Contează, dar nu e primordială. Vorba moldoveanului: te întâlneşte după felul cum arăți şi te petrece după mintea pe care o ai. Eu însă mereu încerc să găsesc combinaţia perfectă pentru ca ţinuta mea să fie adecvată. Desigur, mi-aş dori să dedic mai mult timp aspectului fizic dar, din păcate, nu întotdeauna îmi reuşeşte.

579573_446497805379564_444761722_nAveţi slăbiciuni de care aţi dori să scăpaţi?

În primul rând, nu mai vreau să beau câte trei ceşti de cafea pe zi şi să fiu, pe alocuri, mai puţin pretenţioasă la lucrurile care mă înconjoară, deoarece adesea fleacurile îmi strică dispoziţia. Ţin la ceea ce îmi spunea tatăl meu că “omul se cunoaşte de la poartă”.

Cum apreciaţi rolul femeii în politica moldovenească?

Implicarea femeii în politică e nesemnificativă în ţara noastră. Ţările care au ştiut să promoveze şi să susţină femeia în cariera politică au avansat considerabil, consolidând democraţia şi atingând progresul. La noi e abia începutul, avem cicluri când parcă progresăm, apoi stagnăm. Este nevoie să educăm femeile în aşa fel, încât să înţeleagă importanța lor în politică, să creăm oportunităţi atât legislative, cât şi de altă natură. Partidul Democrat prevede în statutul său șanse egale cât pentru femei, atât și pentru bărbați, fiind un partid modern-progresiv.

Preocupându-mă de rolul femeii în societate, voi contribui ca femeile să se implice activ și să participe în viața social-politică a R. Moldova: ca drepturile acestora să nu fie lezate, iar implicarea la nivel decizional să fie una firească.

Text: Valentina Andronic
Foto: Arhivă personală

 

Facebook Comments

Post a comment